La-nceput, când era beznă, nici lumină și nici fapte, Nicio stea să țină calea, și nici vis de om în noapte. Când lipseau cântec de mierlă și viețuitor sălbatic, Când nu existau bujorii și nici anotimp tomnatic. Nu cădeau frunze pudrate și de geruri măcinate, Bruma nu-mbrăca pământul și nici florile uscate. Nu se clătinau … [Read more…]
Şi cum vezi că pică moale, liniștit, deloc grăbit, Stropul cel mai mic de ploaie şi nu pare ostenit,Te gândeşti la soarta-i crudă, scrisă-n cărți de Sfinții Îngeri,N-are voie să se-ntrebe, nici nu-ncape loc de plângeri.Încă de când se desparte, smuls de-o forță ne-nduratăPărăsindu-şi locu-n ceruri, cade mut ca o săgeată.Iar în plina lui cădere … [Read more…]
Au fost odată-n lumea mea mai multe domnişoare. Cu nopți şi îngeri se jucau, şi razele de soare. Erau frumoase ca bujorii, şi tot atât de delicate. Aveau darul de-a toarce norii, şi voie peste toate. Şi-aceste fete într-o zi descoperit-au lutul. Şi au deprins a modela în forme vii pământul. Dar dintre-aceste vrednice fecioare, … [Read more…]