La-nceput, când era beznă, nici lumină și nici fapte, Nicio stea să țină calea, și nici vis de om în noapte. Când lipseau cântec de mierlă și viețuitor sălbatic, Când nu existau bujorii și nici anotimp tomnatic. Nu cădeau frunze pudrate și de geruri măcinate, Bruma nu-mbrăca pământul și nici florile uscate. Nu se clătinau … [Read more…]
Descris în cuvinte multe și revoltate, parcă de Marin Preda, apusul care cădea ardelenește peste case nu se grăbea deloc să-și închidă pleoapele. Dincolo de linia de tren interurban, zăcea proptită în gânduri vechi o spălătorie de mașini și, lângă ea, trei urmași ai lui Adam își odihneau trupurile crescute mitologic. Conturați asemeni lui Adonis … [Read more…]
Şi cum vezi că pică moale, liniștit, deloc grăbit, Stropul cel mai mic de ploaie şi nu pare ostenit,Te gândeşti la soarta-i crudă, scrisă-n cărți de Sfinții Îngeri,N-are voie să se-ntrebe, nici nu-ncape loc de plângeri.Încă de când se desparte, smuls de-o forță ne-nduratăPărăsindu-şi locu-n ceruri, cade mut ca o săgeată.Iar în plina lui cădere … [Read more…]
M-a trezit din concentrare un zumzăit absurd de viu într-o lume ucisă de neaer. Căldura unduia orizontul și-i schimba forma și încărcătura de colb. Mă uitam în ochii omului cu cămașă verde în carouri și așteptam să-și coboare gândurile înspre mine. Se pornise într-un clipit des, semn de trezire. Nu știam ce anume din discursul … [Read more…]
Zăceai întins în fața mea. Cu un călcâi netezeai cearceaful alb, şi-ntr-o mişcare ți-ai ridicat genunchiul. Ieşea proeminentă o formațiune osoasă, puternică şi închegată, sub un muşchi proaspăt încordat. Te-ai întors spre mine în mişcări lente şi necenzurate. Pe un cot de-al tău îmi aşezasem cuminte lăcaşul gândurilor mele, şi mă țineai să plutesc nevinovată. … [Read more…]
Pe un scaun împletit din spice vechi, în care atârnau detalii albăstrui şi gri din flori de mucegai, stătea zăcând într-o rână şi ațâțând gânduri molcome, un domn abia ieşit din a doua tinerețe. Era o duminică plictisită că era rândul ei să fie iar. Sufla un vânt fără vlagă şi-i ridica mânecile descheiate ale … [Read more…]
Au fost odată-n lumea mea mai multe domnişoare. Cu nopți şi îngeri se jucau, şi razele de soare. Erau frumoase ca bujorii, şi tot atât de delicate. Aveau darul de-a toarce norii, şi voie peste toate. Şi-aceste fete într-o zi descoperit-au lutul. Şi au deprins a modela în forme vii pământul. Dar dintre-aceste vrednice fecioare, … [Read more…]
Eram ascunsă şi-mi cuprindeam strâns cu mâinile abdomenul tremurând, pe sub bumbacul subțire ce-mi învelea trupul. O lumină ciudată şi copilăroasă se strecura întrerupt pe sub uşa ce mă izola de exteriorul rău şi zbuciumat. Un fel de muzică stupidă, a unor nori ciocniți întâmplător în dezordinea lor, făcea să lumineze întregul ținut şi să … [Read more…]
Născută într-un timp târziu, într-o noapte plină de nori grozav de răzbunători şi moşită de o babă buboasă pe deasupra nărilor, făptura de viță neroditoare a crescut fizic dar nu şi moral, şi a învățat să se lepede de caracter şi să-şi cufunde capul în pieptul cuprinzător când întâlneşte cunoştințe în coborârea ei. Lupta sârguincioasă … [Read more…]
Priveam Marea dintr-un unghi puțin încercat până atunci. Valurile se îngrămădeau spre mine furioase şi strigau c-au să mă ajungă să mă mântuie. Le zâmbeam şi se linişteau pentru o clipă. Uitau că zac la genunchii lor şi le păream adormită, deşi le vorbeam căzută pe o parte. Se ridicau să îmi vegheze somnul şi … [Read more…]