Era mai mult decât cald. Era fierbinte. Soarele strălucea mai tare şi mai aproape ca niciodată. Nu se mişca nimic, totul era înțepenit. O adiere simplă se simțea dinspre omul de lângă mine. Clipea mai des decât respiram eu şi producea o undă slabă ce mişca aerul din jur. Părea aristocrat. Şi asta nu datorită … [Read more…]
Asemeni lui Oedip mi-am scos vederea de la locul ei, și m-am lăsat să plec smerită, mereu ghidată de umbra ta. Dar nu m-ai dus spre locuri fericite. Ci prin războaie de tot felul și nopți cu ceruri fără stele și strigăte puternice de greieri surzi. Dar am fost calmă. Și-am așteptat să-mi întinzi mâna … [Read more…]
Salut și aprob deliberat blestemul de a mă fi născut altfel. Încarcerat în propria-mi formă pământească, sufletul îmi judecă fapte și purcede acțiuni dintr-o perspectivă proprie. Deslușită dintr-un abis al minții umanului, viața pare un mecanism de cutiuță muzicală, iar sinele își vede rolul, prin pioasa-mi atribuire, acela de balerină rigid conservată în mișcări. De fiecare … [Read more…]
Aș vrea să știu cum îți așezi zâmbetul când te gândești la fericire. Am înțeles c-ar fi un moft să îți agăți un colț de buză un pic mai sus de locul liniștit al aluniței tale. Nu ți-e teamă c-o surprinzi malefic și-o bruschezi? Ar trebui să-nștiințezi natura că se așează un strop de pace … [Read more…]
Am fost odată fericit, dar m-am luat cu alte treburi şi am uitat. Apoi a trecut o veşnicie. În veşnicia aceasta am cunoscut o Anemonă şi mi s-a făcut Dor. Era delicată şi zâmbea frumos. Avea întotdeauna petalele reci. Spunea că un trecut mai dur al rădăcinilor ei umbrea căldura interioară şi generații întregi de … [Read more…]
Aveam un gând devreme pus în mintea mea. Și gândul nu-mi da pace. Căci pacea era luată de cei mai liberi. Aceștia învățaseră să lupte sănătos și definitiv și se autoproclamau biruitori peste scornirile credincioase ale gândurilor. Se simțeau liberi și neatinși de subjugarea forței greoaie dar totuși molcome a puternicei cogniții. Visau mai strâmb decât … [Read more…]