Un gând sauvage ce nu-mi da pace…

Aș vrea să știu cum îți așezi zâmbetul când te gândești la fericire. Am înțeles c-ar fi un moft să îți agăți un colț de buză un pic mai sus de locul liniștit al aluniței tale. Nu ți-e teamă c-o surprinzi malefic și-o bruschezi? Ar trebui să-nștiințezi natura că se așează un strop de pace … [Read more…]

Am fost odată fericit, dar m-am luat cu alte treburi…

Am fost odată fericit, dar m-am luat cu alte treburi şi am uitat. Apoi a trecut o veşnicie. În veşnicia aceasta am cunoscut o Anemonă şi mi s-a făcut Dor. Era delicată şi zâmbea frumos. Avea întotdeauna petalele reci. Spunea că un trecut mai dur al rădăcinilor ei umbrea căldura interioară şi generații întregi de … [Read more…]

Fericiți cei săraci cu duhul

Aveam un gând devreme pus în mintea mea. Și gândul nu-mi da pace. Căci pacea era luată de cei mai liberi. Aceștia învățaseră să lupte sănătos și definitiv și se autoproclamau biruitori peste scornirile credincioase ale gândurilor. Se simțeau liberi și neatinși de subjugarea forței greoaie dar totuși molcome a puternicei cogniții. Visau mai strâmb decât … [Read more…]